Pentru un scriitor e important să fie auzit de contemporanii lui

ArtParenting, Bucharest Inside the Beltway, Gărgăland, Huevos Congelados, Oracol, presa, Talk to the Bomb

“E o chestie pe care am văzut-o la un moment dat scrisă pe muzeul de artă contemporană din Berlin și care mi-a rămas în cap. Acolo scria așa: all the art has been contemporary. Mi-ar plăcea să reamintesc publicului de la noi că literatura și dramaturgia care se produc acum sunt vii și captează sensibilitatea vremurilor pe care le trăim. Cred că pentru un scriitor e important să fie auzit de contemporanii lui. Vorbeam acum câteva zile cu o prietenă care scrie și face muzică despre momentul ăla când dintr-un “emerging artist” devii un star cultural (mă rog, e evident că nu tuturor ni se întâmplă să facem saltul ăsta). Dar amuzant e că publicul ăla care nu dădea doi bani pe tine, brusc e gata să sărute și umbra pașilor tăi pentru că cineva te-a validat. Și, în mod paradoxal, tu ca artist ești același. Tu îți faci treaba cu la fel de multă seriozitate, ai cam aceleași lucruri de spus. Doar că, brusc, cineva și-a dat seama că ești Eminescu sau Cărtărescu sau Brâncuși. Și de acolo încep să-ți construiască statui. Dar tu nu de statuie ai nevoie. Cel puțin eu n-am. Eu am nevoie de dialog. Am nevoie de un public deschis la aici și acum. Pentru că doar acum pot afla direct de la mine ce a vrut să zică autorul. Mai târziu o să trebuiască să le dea crezare criticilor”.


Interviu cu Rucsandra Pop realizat de Alina Damaschin, Creative Leader – Head of Consumer PR, Rogalski Damaschin PR.

http://www.pr-romania.ro/interviuri/good-talks/1932-rucsandra-pop-pentru-un-scriitor-e-important-sa-fie-auzit-de-contemporanii-lui.html

credits foto: Iuliana Dumitru

credits foto: Iuliana Dumitru

Advertisements

TALK TO THE BOMB – O piesă în care spectatorii se uită “prin gaura cheii” în sufletele personajelor

presa, Spectacole, Talk to the Bomb

“Cred că oamenii vin la teatru pentru ca cineva să le mai dezmorțească sinapsele și inimile”, spune Alex Fifea într-un interviu despre Talk to the Bomb, în care povestește împreună cu Gratiela Bădescu si Dan Lupu cum s-au născut personajele lor.  Vă invităm să citiți interviul din ziarul Metropolis și vineri, 22 mai, de la ora 7, vă invităm la Godot Café teatru, sala SubScenă sa vedeți piesa. O piesă frumoasă ca o vacanță, cum ne-a spus un spectator.  O piesă în care spectatorii se uită “prin gaura cheii” în sufletele personajelor, cum spune Grațiela Bădescu.

Grațiela Bădescu: “Am crezut de fapt că înțeleg filtrul prin care vede Sașa lumea. Sașa are o zonă poetică mixată impecabil cu o zonă de pragmatism, o zonă de alint combinată cu seriozitate și (im) pertinență. Sașa e un mozaic de trăiri care necesită atenție constantă în materializarea evoluției ei scenice. Dar dincolo de spectacolul propriu-zis, Sașa e un personaj cu care mi-am petrecut patru ani de viață și evoluție artistică”.

Dan Lupu: “Ca să fiu total onest e prima dată când sunt distribuit în rolul ăluia după care mor toate fetele. E o presiune pe care am simțit-o de la prima lectură.  Îmi place să cred că personajul meu nu-i doar o față frumoasă, un decor. E și el om cu vise, nesiguranțe și alegeri neinspirate. Asta am și încercat, să-l fac cât mai uman posibil pentru că, așa cum zice și textul, „când vezi lacrimi în ochii unui bărbat de peste 1.80” e cam greu să nu te emoționezi”.

Alex Fifea: “Sașa era în detalii, în tăceri, în felul molipsitor în care râdea sau în cum își ținea țigara. Sașa era mai ales lipsa ei, în orele care treceau ca niște melci obosiți și uscați până când apărea ea ca apoi să se transforme în șerpi dubioși și să dispară în lumina dimineții. Era în căldura lăsată de obrazul care mă atingea aproape electric, în nopțile alea demente cu muzica urland în boxe, atunci când se apleca peste bar să-mi ceară un white russian. Era pulsul meu care-o lua razna când reușeam să-i țin privirea pentru mai mult de trei secunde. Ea era toate lucrurile astea”.

Citiți interviul complet realizat de Georgiana Ene în Ziarul Metropolis.

blog

“Bucharest is to smell and to taste and to love”

presa

În vara lui 2014, Boba Baluchova, jurnalist și realizator de documentare îi lua un interviu Rucsandrei Pop, unul dintre fondatorii Hydra Society. Cele două s-au cunoscut în 2009, când Boba a venit din Slovacia în România ca voluntar într-un proiect de teatru comunitar. Rucsandra s-a oferit atunci să o învețe pe Boba limba română folosindu-se, printre altele, de comicsuri și versuri din Paraziții. De asemenea, i-a fost Bobei ghid în viața culturală bucureșteană.

Dincolo de explorarea CV-ului eclectic al Rucsandrei, interviul poate fi citit ca o incursiune în ADN-ul Hydra Society: un organism născut din împletirea curiozității antropologice cu iubirea necondiționată pentru oraș și felul în care acesta schimbă oamenii și se lasă schimbat de ei. Despre poezia ascunsă a Bucureștiului puteți citi aici. / You can read the interview here.boba oglinziPozele Rucsandrei – atât cea de mai sus – cât și cea care ilustrează interviul sunt făcute de George Popescu, un superfotograf care a imortalizat multe momente din istoria Hydra.

Poza de la spectacolul din Carol 53 este făcută de Iuliana Dumitru, care s-a alăturat echipei Hydra Society din 2012.

Interviu la dublu despre TALK TO THE BOMB pe Liternet

presa, Spectacole, Talk to the Bomb

TALK TO THE BOMB de Rucsandra Pop, în regia lui Lala Misosniky, este povestea unui triunghi amoros născut pe plaja din Vama Veche în vara lui 2001, este dramatizarea uneia din miile de povești de dragoste care au început acolo, pe nisipul din Vamă. Povestea Sașei (Grațiela Bădescu), a lui Alex (Alex Fifea) și a Voinicului (Dan Lupu) este obsedantă, ca o melodie tare ascultată pe repeat. Destinele celor trei se intersectează în umbra amenințătoare a unui 11 septembrie care încă nu s-a întâmplat. Vineri, 30 ianuarie, de la ora 19, TALK TO THE BOMB,  se intoarce la Godot-Cafe Teatru, sala SubScenă, acum intr-o noua distributie, cu Dan Lupu in rolul Voinicului. Dacă nu v-ați grăbit să vă faceți rezervare pentru vineri (we are almost SOLD OUT), piesa se va mai juca la Godot și în luna februarie. Mai multe amănunte pe pagina de facebook a spectacolului.

Până atunci, puteți citi pe Liternet un interviu la dublu – Dan Lupu și Rucsandra Pop  vorbesc despre cum s-a născut spectacolul și în special Voinicul.