TALK TO THE BOMB – O piesă în care spectatorii se uită “prin gaura cheii” în sufletele personajelor

presa, Spectacole, Talk to the Bomb

“Cred că oamenii vin la teatru pentru ca cineva să le mai dezmorțească sinapsele și inimile”, spune Alex Fifea într-un interviu despre Talk to the Bomb, în care povestește împreună cu Gratiela Bădescu si Dan Lupu cum s-au născut personajele lor.  Vă invităm să citiți interviul din ziarul Metropolis și vineri, 22 mai, de la ora 7, vă invităm la Godot Café teatru, sala SubScenă sa vedeți piesa. O piesă frumoasă ca o vacanță, cum ne-a spus un spectator.  O piesă în care spectatorii se uită “prin gaura cheii” în sufletele personajelor, cum spune Grațiela Bădescu.

Grațiela Bădescu: “Am crezut de fapt că înțeleg filtrul prin care vede Sașa lumea. Sașa are o zonă poetică mixată impecabil cu o zonă de pragmatism, o zonă de alint combinată cu seriozitate și (im) pertinență. Sașa e un mozaic de trăiri care necesită atenție constantă în materializarea evoluției ei scenice. Dar dincolo de spectacolul propriu-zis, Sașa e un personaj cu care mi-am petrecut patru ani de viață și evoluție artistică”.

Dan Lupu: “Ca să fiu total onest e prima dată când sunt distribuit în rolul ăluia după care mor toate fetele. E o presiune pe care am simțit-o de la prima lectură.  Îmi place să cred că personajul meu nu-i doar o față frumoasă, un decor. E și el om cu vise, nesiguranțe și alegeri neinspirate. Asta am și încercat, să-l fac cât mai uman posibil pentru că, așa cum zice și textul, „când vezi lacrimi în ochii unui bărbat de peste 1.80” e cam greu să nu te emoționezi”.

Alex Fifea: “Sașa era în detalii, în tăceri, în felul molipsitor în care râdea sau în cum își ținea țigara. Sașa era mai ales lipsa ei, în orele care treceau ca niște melci obosiți și uscați până când apărea ea ca apoi să se transforme în șerpi dubioși și să dispară în lumina dimineții. Era în căldura lăsată de obrazul care mă atingea aproape electric, în nopțile alea demente cu muzica urland în boxe, atunci când se apleca peste bar să-mi ceară un white russian. Era pulsul meu care-o lua razna când reușeam să-i țin privirea pentru mai mult de trei secunde. Ea era toate lucrurile astea”.

Citiți interviul complet realizat de Georgiana Ene în Ziarul Metropolis.

blog

Advertisements

UMBLĂ – o invitație la a reînvăța să umblăm pe Pământ

Uncategorized

UMBLĂ – Andrea Szilagyi – unul din capetele Hydra – lansează o nouă colecție de pantofi NES. Andrea revine la modă după o pauză de 5 ani în care s-a dedicat motherhood-ului și s-a reinventat prin yoga. “Ceea ce e important e să fim confortabili în pielea noastră, să nu suferim din cauza rănilor trecutului, şi în acelaşi timp să încercăm să nu mai rănim ce e în jur. Mult timp am crezut că răspunsul vine din spiritual şi mental, şi am ignorat fizicul aproape complet. Îmbrăţişându-l acum am găsit drumul cel mai scurt spre resursele mele, locul de unde mă pot reîncărca. Îmi place să cred că putem întinde mâna şi să apucăm exact ceea ce ne trebuie, astăzi cald, mâine fată, ieri albastru, nedelimitarea dintre femeie şi bărbat, androginitatea sufletului. Toate astea sunt în noi. Iar eu aş vrea să am acces la toate astea la fel de uşor cum am acces la hrană sănătoasă sau la haine curate. Am făcut acesti pantofi confortabili şi sănătoşi pentru picioare, pentru că mi-ar plăcea să re-învăţ să merg pe pământ în pantofii ăştia. Am ținut să fie o colecție respectuoasă cu natura. Am ales tălpile din crep, un material care se consumă, are o viaţă finită. Este un material natural, ecologic, gumă nevulcanizată. Am fost foarte fericită să descopăr pâsla plăcută la atingere produsă în România. Ca geometrie, am decupat vârfurile rotunde și m-am jucat cu limitele și intimitatea.” Vă invitam sâmbătă, 9 mai, de la ora 15 pana la ora 21 pe strada Erou Ion Calin nr. 20 în atelierul prietenelor Nadire Omer și Carla Szabo ca să faceți cunoștință cu noua colecție Umblă. Vor fi și delicii culinare pregătite de Stefan Pop (PopCohn).

NES blog