Recenzie Spatenspate2/Metropotam

Istoric

Mi-am permis sa sterpelesc cronica de pe Metropotam, care BTW, mi se pare un site foarte simpatic si de luat in seama zilnic pentru recomandari si pulsul orasului.
Avem o cronica Literatura in Frame(-uri)
Evenimentul de aseara din Frame ma face sa cred doua lucruri:

1. Nu e nevoie sa fii star cultural, debutant teribilist sau plin de fitze intelectuale ca sa scrii bine literatura

2. O lectura publica nu are nevoie neaparat sa se desfasoare intr-un amfiteatru, sala de cenaclu, intre specialisti si critici. E foarte bine si in club, la o bere sau un cocktail de vara.

Au citit doi autori: Philip O Ceallaigh si Jean Lorin Sterian, intr-o “confruntare” literara spate-n spate sau mai exact scaun langa scaun.

Philip a citit in engleza iar Lorin in tacere. Mai exact, primul text al lui Lorin a fost inregistrat pe banda, autorul doar mimand simpatic lectura (interesanta ideea, dar din pacate nu se auzea foarte bine).

Al doilea text al lui Philip a fost citit in romana de Vlad iar Jean Lorin Sterian a renuntat la tacere pentru al doilea text al sau, citindu-l.

Seara s-a terminat cu un scurt metraj cu portrete de femei contemporane, marturisiri, cochetarii, complexe, ganduri.

Noua ne-a placut mult – textele propriu-zise, talentul actoricest al lui Philip O Ceallaigh, tacerea lui Sterian, filmul Alinei, catelul Joy care se invartea pe acolo, mixajul de muzica si text sau atmosfera friendly si relaxata. Ni s-a parut ca literatura si-a gasit foarte bine locul in Frame si chiar ne-ar placea ca genul acesta de lucruri sa se intample mai des.

Postat de Cristina

Advertisements

One thought on “Recenzie Spatenspate2/Metropotam

  1. hmm, citeam plictisit o alta viata, viata altuia. era amuzant sa vezi ca, oamenii traiesc si trec pe langa tine, sa-ti strice o parte din tehnmica ta de invaluire a lucururilor care nu vrei sa le vezi; “oamenii care ii vezi, nu exista, nu ai sa-i mai vezi niciodata” destul de “ciudat” gandind asa, ca mai exista altcineva decat tine in lumea asta, desigur ignorandu-ti prietenii si toate corpurile astea care se misca pe langa tine, cei care asteapta sa moara si cei care, poate sunt buni dar de unde stii care sunt si care nu…buni.ciudat sa stiu ca…mai sunt oameni care exista. asa e ca e ciudat?no need to reply

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s